Tudor Popescu cultivă o pictură în care prevalează sentimentul. Rezultatul este modelarea subiectelor, în așa fel încît să se muleze dispoziției și chiar predispoziției creatoare, fără ca aceasta să se îndepărteze de realitate. Culoarea suprapusă în tușe ce caută acorduri fine servește aceluiași scop, de a reda o atmosferă sau o stare sufletească sugerată direct. Privitorului i se cere înțelegere pentru a realiza această comuniune prin intermediul pînzelor.
Tudor Popescu este bîntuit de obsesii culturale ilustre, copleșitoare, dezamorsate în desfășurări funambulești, apropiate de noi, de privitori, printr-o detașare nu lipsită de ironie și totuși plină de gravitate. Care ar fi însă punctele de acroșaj ale acestei picturi? În primul rând acele dedublări, raportări spectaculoase de planuri majore și planuri minore, exhibate în reduse cortegii grotești; acele tușe energice recompunînd dense structuri figurative, o picturalitate debordantă, anticalofilă în esență, forjată din estompări și valori subtil urmărite, menite a salva o imagine care, desigur, <
Tudor Popescu este atras de sinteză și de severitate constructivă.
Dintre cei tineri se impun Tudor Mitroi (…), Relu Bițulescu (…), Tudor Popescu, din ce în ce mai personal în compozițiile sale organiciste.
Între localităţile din Mărginimea Sibiului în care sunt conservate monumentele de istorie şi arhitectură, dar şi tradiţiile româneşti se numără şi Tilişca. Biserica veche cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil este inima comunităţii şi locul unde se păstrează vechi mărturii din istoria localităţii româneşti.
Vechiul lăcaş de închinare din Tilişca a fost zidit la 1782, pe temelia unei biserici de lemn, despre care nu se ştiu prea multe. În 1937, la biserica din Tilişca, a fost adăugat un pridvor, s-a mutat cafasul şi s-a făcut o nouă intrare spre turn. Pictura bisericii a fost realizată la 1793, iar în 2009 a fost restaurată şi și-a recăpătat frumuseţea originală, după mai multe încercări eşuate de-a lungul timpului de a începe o astfel de lucrare dificilă pentru restauratori.
În 1937, un pictor cu numele Moldovan a realizat o nouă pictură în tehnica tempera, peste cea originală, şi s-a refăcut şi catapeteasma. Anii care au trecut apoi au afectat pictura realizată în 1937, aceasta fiind afumată de la lumânări.
În 1982, imediat după instalarea preotului paroh Ioan Teșa, s-a încercat o spălare a picturii, fapt care a dus la descoperirea vechii picturi. În altar şi în câteva locuri a apărut pictura veche şi încercările de a o restaura au mers destul de greu, întrucât era foarte greu de obținut aprobările. Abia în 2005 s-au obţinut aceste aprobări pentru restaurarea bisericii.
Restaurarea vechii picturii a fost făcută de profesorul Tudor Emanuel Popescu din Râmnicu Vâlcea.